Metha-Lan III

31 august - 3 septembrie Metha-Lan III

Metha-Lan III

expozitie | 

Timpul este un element hotărâtor în conturarea necesitatăţii actului creator. Omul fiind singurul organism viu capabil să îşi conştientizeze propria moarte, suferă de ceea ce se numeşte insuficienţă a timpului, concept pe care Heidegger în Fiinţă şi timp, îl menţionează direct responsabil de abandonarea contemplaţiei pasive. Într-un timp limitat, creaţia devine un scop în sine al existenţei ca o divagaţie a conştiinţei faţă momentul finititudinii.~

 

Odată cu începtul artei moderne pe care Boris Groys o defineşte apărând atunci “când poporul parizian înarmat a lichidat monarhia (…) rezultând o cantitate imensă de obiecte ciudate cu destinație necunoscută (…), astfel, încât de la origine arta a fost o modalitate de conservare a epocii anterioare, preburgheze”, noua producţie artistică vizuală apărută se concentrează nu pe păstrarea anumitor valori de clasă sau pe justificarea unui trecut glorios, ci pe timpul prezent, pe cotidian. În capitalism arta devine astfel o oglindă obiectivă a epocii în care a fost creată. Această acţiune de demitizare permite artei să se constituie într-un aparat critic care joacă cartea structuralismului.

 

Timpul ca şi concept fizic este determinant îndeosebi în interiorul artelor performative şi a artei video, unde mişcarea reprezintă un element cheie care se petrece în interiorul naraţiunii (mişcarea este un fenomen temporal ireversibil) dar şi în cadrul artei conceptuale deoarece aceasta se concentrează pe actul de creaţie, pe fazele şi etapele acestuia în conturarea obiectului, care cum putem presupune face apel la un timp psihologic care dictează subtil o anumită direcţie sau sens al operei. 

 

Horaţiu Lipot