Time Travel

Beniamin Popescu I Mircea Modreanu

Relația structurală a practicii artistice și suprapunerea unui impuls similar în abordarea proceselor experiențiale, fac ca cei doi artiști să sintetizeze obiectul artistic în formele sale elementare.

Cumpăna determină opoziții și echilibru. Prin analogie, titlul expoziției țintește componenta centrală a unui astfel de mecanism. Susține două elemente paralele, aflate în opoziție, care se păstrează echilibrate. Time travel nu definește un concept prețios și complex legat de noțiunea de timp, și nici nu aspiră să dezlege profunzimea surselor de inspirație ale (hic) incipit-ului lucrărilor. În schimb, sprijină selecția de lucrări și reuniunea celor doi artiști.

Pe talerul drept al balanței numite time travel există o greutate. Amintesc conceptul de parergon, cunoscut îndeosebi datorită lui Derrida, care a folosit termenul într-unul dintre eseurile din „Adevărul în pictură”. Prin para- (în afara) și ergon (lucrare) el deconstruiește statutul pe care îl are cadrul, limita unei picturi, îndepărtându-se de conceptul kantian conform căruia rama unui tablou (sau coloana unei clădiri magnifice) există în afara operei de artă. Pentru el, cadrul este acea parte a lucrării care „dă naștere” operei de artă, completând-o într-un mod prin care, în sine, lucrarea singură n-ar putea fi capabilă de a o face. Totuși, istoria statutului ramei nu poate fi neglijat. Pe lângă decodificările filosofice, ramele (fie că au funcții utilitare, estetice sau mentale) variază deodată cu gustul epocii sau al ornamentației caracteristice. Mircea Modreanu pornește de la fotografiile făcute ramelor din Muzeul Luvru. Decizia de a trata rama ca obiect de sine stătător, primordial și ulterior transpunerea sa într-un meta-cadru, constituie instinctul contemporan de izolare și exploatare a obiectului artistic. Procesul discret de transfer al imaginii pe suportul unui material dur (ipsos) și limitarea sa de un cadru de lemn, frust, redă familiaritatea unei atitudini actuale. 

Pe talerul stâng, o altă greutate ține balanța în echilibru. Mult mai pregnantă este cronologia formării și deformării în cadrul lucrărilor lui Beniamin Popescu. Antinomia formulată în structurile sale pornește din intenția de a construi desfășurarea dublului scenariu al existenței unui sit arheologic - de la origine la contextualizarea contemporană a componentelor topografice dintr-un trecut istoric. În cazul procesului artistic, caracterul temporal este transferat intern, imanent temelor de referință încastrate în lucrări. Materialele din care alcătuiește diversele istorii antropogeografice rezidă în duritatea compozițională. Forma și culoarea, pe de-o parte, structura metalică, pe de alta, își dispută supremația într-o inevitabilă pornire de a-și înțelege tendințele.

 Călina Coman, curator

_____

Beniamin Popescu (n. 1989) este un artist vizual din București care încorporează pictura sculpturală în practica lui artistică recentă. Lucrările lui sunt o explorare a texturii și formei ce amintesc de structurile clădirilor dintr-un sit arheologic. Fie că este spațiu de locuit, sau un monument vechi, lucrările lui examinează conceptul de clădire, de spațiu în continuă tranziție, unde progresul și regresul se întâlnesc. Rolul unei clădiri nu se sfârșește în momentul când nu mai îndeplinește o funcție practică pentru oameni. Beniamin Popescu ne provoacă să privim în mod diferit obiectul arhitectural: ca o punte între prezent, trecut și viitor.

Mircea Modreanu (n. 1989) este artist vizual, manager de proiecte culturale și galerist. A urmat cursurile Facultății de Arte Plastice din cadrul UAD Cluj, și imediat după finalizarea licenței, și-a reconfigurat traseul către București. În 2014 a terminat masterul la departamentul de grafică al UNArte și, un an mai târziu, a înființat un ONG, reprezentând debutul său ca manager de proiecte culturale. Din 2018, de când a luat naștere proiectul E T A J artist-run space, a organizat expoziții în spațiul din București, de pe strada George Enescu 43, unde a avut invitați până în prezent peste 200 de artiști. În lockdown, ca formă de documentare și arhivare, a început să filmeze interviuri cu artiștii pe care le-a urcat pe canalul de youtube ETAJ TV; este coordonatorul Revistei ETAJ, o publicație lansată din dorința de a promova arta contemporană și artiștii locali.

_____