Noul vernisaj al verii la AnnArt are loc joi 6 iulie, ora 19 - și îl prezintă pe Claudiu Lazăr, unul din cei mai promiţători tineri artişti emergenți din țară.

Expoziţia CORE este curatoriată de Simona Abagiu şi reuneşte 11 lucrări pe simeză şi 7 la mapă – o serie nouă, realizată în perioada ianuarie – mai 2017.

Realizate în tehnică mixtă pe pânză, ulei, acrylic texturat și culori industriale, tehnici care trec de granițele experimentului de moment și descriu mai degrabă o experiență intensivă de atelier, seria conturează o selecție de pânze care invită la o experiență a privirii, dar și a atingerii, prin reliefurile materialităților care se întrepătrund într-un onirism cromatic.

"Faptul de a se auto-crea sau miezul,  se dobândește prin deconstrucția formei finite și reconstrucția ei în expresie. Cum poți îndepărta straturile sinelui fără a te îndepărta de tine? Cât de avansat poți căuta fără a fi invaziv și brutal? Cum poți înțelege o societate care nu se mai înțelege pe ea însăși? Cum atești propria spiritualitate întru cea colectivă?

Claudiu Lazăr recreează prin imaginație și aduce în aria prezenței, a lucrurilor sensibile, un surplus de realitate lăuntrică. Își compune opera într-o pluralitate de figuri asemănătoare ca proiect, dar diferite ca realizare, ca o serie deschisă, în care fiecare element al acesteia este un subansamblu provizoriu. Ca principiu de unitate, plăcerea repetiției cu o categorie determinată de subiecte nu poate fi înțeleasă fără a integra stările ei pregătitoare. Fie că vorbim despre schițe sau simpla poziționare a tușei, Claudiu defulează prin tehnică, consacrându-se unei tușe primitive, căutate și imaginate a priori. Dacă înainte, pânzele lui pulsau de angoase și frământări lăuntrice, acum radiografiază și exteriorul, cercetând elemente ale spiritualității colective.

Toate accidentele de drum, constituite în experiență creează o călătorie, în care fiecare etapă egalează în legitimitate etapa precedentă. Aceste totalități provizorii converg către auto-cunoaștere și o suveranitate a discernământului în care raportarea la real nu mai trece prin iluzie, ci prin conștiință.

Opera încheiată, instalată în realitate, aparține de-acum numai acestei realități, prelucrată într-o rețea în care elementul producător rămâne cu asiduitate activ, ca o mărturie a unei forme de viață individuale, în care se amestecă intim forma și expresia." (Simona Abagiu)