Arcangelo Corelli (1653–1713) compune în 1700 sonatele op. 5, dintre care sonata în re minor „La Folia”. În 1929, George Enescu interpretează la vioară sonata și o înregistrează, acompaniat de pianistul Sanford Schlüssel, în studioul casei de discuri Columbia. Acest moment important este evocat în pictura mea, sub forma unei serii de lucrări în ulei pe pânză. Alături de acestea, expun lucrări realizate ascultând piese ale compozitorilor George Enescu, Dan Dediu și Sebastian Androne-Nakanishi. Muzica lor reprezintă pentru mine momente de puternică inspirație care, alături de muzica lui Arcangelo Corelli, generează trăiri împlinite sub forma picturii și desenului.

La Folia

Tema muzicală preluată de Corelli este inițial dezvoltată spre sfârșitul secolului 15, provenind din folclorul portughez. Pe lângă înțelesul ad litteram, folia - nebunie, cu referire la vivacitatea dansului, Folia reprezintă un mod de dezvoltare componistic şi de improvizaţie. Inițial, nu presupunea o temă specifică sau o succesiune fixă de acorduri, ci reprezenta mai ales un proces-sistem care genera succesiunea muzicală. Ulterior, Folia implica o linie melodică prestabilită - tema muzicală fixă ce apare la începutul şi la sfârşitul compoziţiei. Tema delimita o serie de variaţiuni, lăsând loc unor secţiuni de interpretare parţială sau totală.

Performance

Mihai Pintenaru și Daria Tofănescu au conceput un moment muzical, folosind o variantă Folia a compozitorului Marin Marais, ca parte muzicală fixă. Părțile aceastei compoziții, interpretate la flaut de Daria, sunt intercalate și suprapuse cu momente de improvizație, susținute de Mihai la clarinet. Performance-ul reprezintă o relație între imporovizaţia muzicală şi improvizaţia gestuală în desen şi pictură, pe baza unor forme muzicale și vizuale prestabilite.

Sunet, muzică, trăire, gest, pictură, desen. Ekphrasis.

                                                                                       Constantin Rusu