În continuarea preocupărilor sale privind convergența între mediul de expresie al artei și tehnologia multi-media, fundamentate în recenta sa teză doctorală despre Maximalism, tânăra artistă Ioana Pioaru prezintă cel mai recent proiect al său despre identitate urbană, o meditație asupra devenirii contemporane a orașului, București - marcat de timp și de intervenția oamenilor.

Selecția de lucrări din această expoziție reunește aceste două teritorii, cerneală și hogel-i, din a căror stranie intersecție iși extrage înțeles și adevăr.

Zona desen în cerneală pe hârtie cuprinde patru calupuri de lucrari: Fragmente - 12 miniaturi ale unor clădiri vechi, de arhitectură tradițională, aflate pe strada Speranței, Culmea Veche, Sfinților sau Mântuleasa; O dispariție -  un triptic care documentează corpul unei case în dispariția sa progresivă din strada Povernei /Vasile Alecsandri; Oameni și case - patru portrete ale unor clădiri, însoțite de foștii lor locatari celebri – toate femei:  Iulia Hașdeu, Tatiana Brătianu,  Ștefana Velisar și Pia Pillat, Henrieta și Cella Delavrancea; Berzei - o desfășurare în colaj și desen în tuș a unei porțiuni de stradă dispărute, de regăsit azi doar în capturile digitale ale unor 'ediții' vechi ale google maps.

Instalația Marna, compusă din hologramă digitală, print și desen original,  prezintă un jurnal virtual straniu și tușburător al topirii în contemporan a unui iconic cinematograf și a unei bucăți din Calea Griviței. Frecvent confundată cu varianta populară a incorect-numitei holograme, folosită predilect în industria de divertisment, holografia digitală de artă - VR este rezultatul capturii fotografice pe suport de sticlă sau peliculă a unei intervenții artistice tradiționale ce poate fi apoi văzută tri-dimensional cu ajutorul unui fascicol special de lumină.  Tehnica, complexă și deocamdată insuficient susținută de un limbaj conceptual-critic, se află într-un spatiu al  avangardei creative, Ioana Pioaru fiind primul practicant român al acestui mod de expresie artistică.

Lucrările compun un traseu delicat și totodată subtil-militant al orașului, punctând câteva din nodurile sale cele mai dramatice de pierdere a legăturii cu istoria culturală și cu înțelesul prezentului. În întregul său însă, proiectul, condus de resursa regenerativă a intervenției artistice, recompune privirii noastre un spațiu, nou și straniu, al frumuseții urbane, o supra-viețuire a unui sens de identitate ideosincratic și totuși recognoscibil.

Una dintre lucrări are o ‘notă de subsol’, care a devenit marcă a artistei: sub temelia caselor, se dezvăluie un motiv grafic subteran în care, misterios-implauzibil și complice cu ritmul istoriei, vedem că merg ca unse bizare mașinării de susținere:  mecanisme conectate, roți dințate, coturi siflante și rulmenți ce alcătuiesc un univers, o matrice tehnologică și afectivă, ce ne asigură, in extremis, că lumea, așa cum o știm și cum nu o știm, funcționează. Dispariția poate fi recuperată, fragmentul prăbușit poate fi recompus, desenat în cerneală și lumină evanescentă -  insuflat cu viața secundă a imaginarului.

Gabriela Massaci, curator