România anilor de după 1980, cu grelele ecouri ale cutremurului din martie 1977, a fost o perioadă cruntă, glacială, gri. Lumea de după „Cortina de fier” gemea, cu magnitudini diferite, în frig, subnutriție, minciună, izolare informațională, duplicitate, umilință, apatie etc.

În acest deceniu pictorul Ștefan Câlția a produs o serie de picturi și foi grafice de mai mari și mai mici dimensiuni, care vor rămâne în istoria artei locale ca mărturii ale furiei și insurgenței sublimate, însemne ale unei revolte simbolice, sforțări sibilinice spre înțelesuri pe care de-abia azi începem să le deslușim, puțin câte puțin, .

Cum ne-a obișnuit în ultimii ani, pictorul Ștefan Câlția ne face părtași la bilanțul pe care-l face anului artistic, iar în acesta, galeria Posibilă  i-a organizat la Muzeul Național de Artă al Moldovei, la Chișinău expoziția Uroborus, iar la București, în galeria AnnArt, pentru noua sa înfățișare, într-un sediu nou,  am gândit o replică la acea expoziție, pe care am intitulat-o Noul Uroborus – pentru care am alăturat câteva lucrări noi, și tot atâtea piese din arhiva personală a artistului Ștefan Câlția, grafică cu precădere, în care vom resimți ecouri ale tulburărilor social-politice ale Europei, de ieri și de azi. Vom vedea însemne plastice din îndepărtatul an 1968, până în prezentul 2019, când dincolo de Prut „Râul Roșu” a căpătat valențe nebănuite, stranii, interpretabile în fel și chip.

(Vladimir Bulat, curator)